O plecare din disperare, nu din aventură
Tinerii români nu mai pleacă doar din dorința de a explora lumea, ci din nevoia de a supraviețui. Salariile mici, sistemul educațional învechit, lipsa locurilor de muncă bine plătite și corupția generalizată îi împing peste hotare. În timp ce politicienii vorbesc despre „programe pentru tineri” și „investiții în educație”, realitatea din teren e alta: majoritatea abia reușesc să își plătească chiria, să își cumpere o mașină sau să își întemeieze o familie.
Promisiuni electorale fără acoperire
De peste trei decenii, guvernele care s-au succedat la conducerea României au promis locuri de muncă, burse, locuințe pentru tineri și oportunități egale. Rezultatul? Proiecte întârziate, programe neterminate și bani irosiți în birocrație. Guvernanții se laudă cu statistici cosmetizate, dar nu se uită la fețele celor care fac coadă la consulate pentru a pleca din țară.
Educația – sistemul care nu mai educă
Un alt motiv major al plecării îl reprezintă lipsa unui sistem educațional adaptat prezentului. Mulți tineri absolvenți spun că facultățile nu îi pregătesc pentru piața muncii moderne. Profesorii slab plătiți, programa depășită și lipsa infrastructurii digitale transformă școala într-o formalitate, nu într-o rampă de lansare. În loc să investească în inovație și competență, guvernanții preferă reforme pe hârtie și conferințe costisitoare.
Cine răspunde pentru exodul tinerilor?
Peste 4 milioane de români trăiesc astăzi în diaspora, o parte semnificativă fiind tineri. Această realitate ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru clasa politică. Însă în loc de soluții concrete, guvernanții oferă tăceri, declarații sterile și campanii de imagine. Lipsa de viziune și de responsabilitate politică a transformat România într-o pepinieră de forță de muncă pentru Occident.
O generație care nu mai are răbdare
Tinerii nu mai așteaptă „să se schimbe ceva”. Ei aleg să-și construiască viitorul în altă parte. Nu din trădare, ci din suprasaturație. Din dorința de normalitate. Cât timp statul român va rămâne un loc unde competența e ignorată, iar meritul nu e răsplătit, exodul nu se va opri.
Concluzie
România nu își pierde tinerii, îi alungă. Îi alungă prin indiferență, prin corupție, prin lipsă de respect și prin promisiuni deșarte. O țară fără tineri este o țară fără viitor — iar responsabilitatea pentru asta nu aparține generației care pleacă, ci celor care au condus și conduc fără viziune.
