Există puține adevăruri mai simple și mai profunde decât acesta: devenim ceea ce gândim. Nu este doar o frază motivațională, ci o lege subtilă a vieții, confirmată de experiență, psihologie și chiar de știință.
Gândul este începutul oricărei realități omenești. Înainte ca un om să ridice o casă, el o vede în minte. Înainte ca o societate să evolueze, ea visează la o altă formă de sine. Devenirea începe în tăcerea conștiinței, acolo unde gândul modelează viitorul.
Ceea ce ne gândim zi de zi, în mod repetat, devine lent un tipar interior. Acel tipar ne determină atitudinile, reacțiile, și, în cele din urmă, direcția vieții. Un om care cultivă gânduri de teamă va trăi mereu în defensivă; unul care cultivă gânduri de încredere va atrage curajul și soluțiile. Nu este magie – este psihologie.
Dar a deveni ceea ce gândim nu înseamnă că totul este sub controlul nostru. Viața rămâne plină de imprevizibil. Diferența este că gândurile noastre ne definesc felul în care răspundem la acele întâmplări. Omul care gândește senin vede în obstacol o lecție; cel care gândește întunecat vede în lecție o pedeapsă.
De aceea, poate cea mai înțeleaptă disciplină nu este cea a trupului, ci cea a minții. Să ne hrănim mintea cu idei curate, să o eliberăm de zgomotul resentimentelor și de frica de mâine. Căci ceea ce hrănim în interior se va vedea, mai devreme sau mai târziu, în chipul nostru, în vorbele noastre și în drumul nostru.
Așadar, dacă vrem să schimbăm lumea din jur, ar fi bine să începem cu lumea din noi. Să alegem cu grijă gândurile – ele sunt semințele destinului nostru.
Pentru că, în cele din urmă, nu viața ne modelează gândirea, ci gândirea ne modelează viața.
