An de an, pe 14 octombrie, Iașul devine inima credinței ortodoxe românești. Mii de pelerini vin să se închine la racla Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. Rânduri nesfârșite, lumânări, rugăciuni în șoaptă și lacrimi de speranță transformă orașul într-un loc al comuniunii.
Credința care unește generații
Pentru mulți, pelerinajul la moaștele Sfintei Parascheva nu este doar o tradiție, ci o mărturisire de credință. Fiecare om vine cu povestea lui: o rugăciune pentru sănătate, o mulțumire pentru un ajutor primit, dorința de a fi mai aproape de Dumnezeu. În ciuda frigului sau a drumului lung, oamenii stau ore întregi la rând, într-o liniște care vorbește despre puterea nădejdii.
„Simți o pace aici, o liniște pe care nu o poți descrie. Parcă toate grijile dispar când ajungi în fața Sfintei.” — pelerină din Botoșani
Între mit și minune
De-a lungul secolelor, în jurul Sfintei Parascheva s-au țesut mărturii și legende: vindecări neașteptate, întoarceri din pragul deznădejdii, semne care au întărit credința. Teologii amintesc că adevărata minune este însăși credința care adună, an de an, oameni din toate colțurile țării. Cultul Cuvioasei a devenit simbol al răbdării, al smereniei și al recunoștinței.
O comoară a Moldovei
Moaștele Sfintei Parascheva se află la Catedrala Mitropolitană din Iași din anul 1641, când domnitorul Vasile Lupu le-a adus din Constantinopol, ca dar pentru credința poporului. De atunci, Sfânta este cinstită ca ocrotitoare a Moldovei, iar pelerinajul din 14 octombrie a devenit un eveniment religios și cultural major.
Scurt istoric al vieții Sfintei Cuvioase Parascheva
Sfânta Parascheva s-a născut în secolul al XI-lea, în satul Epivata, aproape de Constantinopol. Crescută într-o familie creștină, a iubit încă din copilărie rugăciunea și milostenia. Tradiția spune că, pe la vârsta de 10 ani, a auzit în biserică cuvintele Mântuitorului: „Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie”, care i-au schimbat viața.
Tânără fiind, a dăruit săracilor hainele bune și a ales viața de nevoință. A mers la Constantinopol, apoi la mănăstirea din Heracleea, iar mai târziu a trăit în pustia Iordanului, în post și rugăciune. Revenită în ținuturile natale, a trecut la Domnul în smerenie, fără a fi cunoscută. Trupul ei a fost descoperit neputrezit, răspândind bună mireasmă, semn al sfințeniei.
De-a lungul timpului, moaștele au fost așezate la Târnovo (Bulgaria), apoi la Belgrad (Serbia), iar din 1641 se află la Iași, unde sunt cinstite până astăzi.
Concluzie
Între mit, credință și minune, Sfânta Parascheva rămâne un reper al sufletului românesc. Pelerinajul de la Iași nu e doar o căutare a miracolului, ci și întâlnirea cu liniștea inimii, cu răbdarea și cu speranța.
© 2025. Toate drepturile rezervate.
