O criză tăcută, dar cu un impact major asupra a mii de familii, s-a instalat pe piața muncii din Iași. Găsirea unei bone calificate sau a unei menajere de încredere a devenit o provocare comparabilă cu obținerea unui job bine plătit, în timp ce tarifele pentru aceste servicii au atins niveluri record. Fenomenul este alimentat de o cerere în continuă creștere, venită din partea unei clase de mijloc tot mai numeroase, și o ofertă de personal drastic diminuată.
O cerere în creștere, o ofertă în scădere
Dezvoltarea economică a Iașului din ultimul deceniu a creat numeroase familii tinere în care ambii parteneri lucrează în corporații sau au propriile afaceri, dispunând de venituri mai mari, dar de timp tot mai puțin. Pentru aceștia, ajutorul domestic nu mai este un lux, ci o necesitate.
„De patru luni caut o bonă pentru fetița mea de doi ani,” declară Andreea, o mamă care lucrează în sectorul IT. „Am postat anunțuri pe toate platformele, am apelat la cunoștințe, dar fără succes. Cele câteva persoane care au răspuns aveau pretenții salariale de peste 4.000 de lei net, program fix de 8 ore, fără weekend, și condiții pe care pur și simplu nu ni le putem permite. Simt că suntem captivi,” mărturisește aceasta.
Pe de altă parte, numărul persoanelor dispuse să lucreze în acest sector a scăzut dramatic. Multe femei care activau în domeniu au emigrat în țări precum Italia sau Germania, unde veniturile sunt considerabil mai mari. În același timp, generațiile mai tinere se orientează către joburi în retail, servicii sau call-center, care oferă un mediu de lucru structurat, contracte legale și beneficii, chiar dacă salariul de început poate fi mai mic.
Tarife care rivalizează cu salariile de birou
Consecința directă a acestui dezechilibru este explozia prețurilor:
- Servicii de curățenie (menaj): Dacă în urmă cu câțiva ani tariful era de 25-30 de lei pe oră, astăzi acesta a ajuns la 40-50 de lei pe oră, iar în unele cazuri chiar și mai mult. O ședință de curățenie generală pentru un apartament cu 3 camere poate costa cu ușurință între 200 și 250 de lei.
- Servicii de îngrijire copii (bonă): Aici, creșterea este și mai spectaculoasă. Un salariu pentru o bonă cu program full-time (8 ore/zi, 5 zile/săptămână) pornește de la 3.500 de lei net și poate ajunge la 4.500 – 5.000 de lei pentru o persoană cu experiență și recomandări solide. Bonele cu cunoștințe de limbi străine sau cu studii pedagogice solicită salarii care pot depăși veniturile unui angajat entry-level dintr-o multinațională.
Piața „la negru” și lipsa de profesionalizare
O problemă majoră rămâne informalitatea sectorului. Majoritatea înțelegerilor se fac verbal, „la negru”, fără contract de muncă. Acest lucru creează insecuritate atât pentru angajator, care nu are nicio garanție a calității sau a continuității serviciilor, cât și pentru prestator, care nu beneficiază de asigurări de sănătate, pensie sau protecție socială.
„Am lucrat 5 ani ca menajeră, fără acte. Când m-am îmbolnăvit, a trebuit să plătesc totul din buzunar. Am decis să mă angajez la o fabrică. Câștig mai puțin, dar am un contract, am concediu plătit și mă simt în siguranță”, explică o fostă menajeră.
În concluzie, criza personalului domestic din Iași este un simptom complex al transformărilor economice și sociale. Ea reflectă atât creșterea nivelului de trai, cât și lipsa de alternative viabile pe piața muncii pentru anumite categorii de persoane și eșecul formalizării unui sector esențial pentru funcționarea a mii de gospodării. Până la găsirea unor soluții structurale, familiile ieșene vor continua să navigheze cu dificultate o piață scumpă și imprevizibilă.
