Dealul Copoului a fost marți seară o fortăreață a nervilor întinși la maximum. Într-o zi mohorâtă de noiembrie, în care frigul pătrunzător părea să înghețe nu doar gazonul stadionului „Emil Alexandrescu”, ci și speranțele suporterilor, Politehnica Iași a reușit să aprindă focul. S-a terminat 1-0 cu Chindia Târgoviște, un rezultat cât o îmbrățișare caldă, venit după 90 de minute de luptă surdă și suferință.
„Nu jucăm estetic, jucăm pentru viață”
Ora 17:00. Nocturna se aprinde peste o asistență zgribulită, dar fidelă. Cei câțiva mii de ieșeni prezenți în tribune nu au venit pentru spectacol – știu bine că Liga a II-a, în noiembrie, e un război de uzură – ci au venit să împingă echipa de la spate. Miza e uriașă: rămânerea în plasa play-off-ului.
Încă din primele minute, peisajul tactic e clar. Tibor Selymeș, agitat pe margine ca un leu în cușcă, le cere alor săi presing. De cealaltă parte, Ilie Poenaru, tehnicianul Chindiei, a venit la Iași să betoneze apărarea. Se joacă dur. Se aud crampoanele lovind apărătorile, se simte încrâncenarea la fiecare duel aerian dintre Șeroni și atacanții dâmbovițeni.
Prima repriză curge greu, ca un ceas stricat. Poli încearcă, construiește prin Vidakovic și Ofori, dar zidul Chindiei pare impenetrabil. În tribune, murmurele de nemulțumire încep să se audă. „Iar ne chinuim?”, oftează un veteran cu fularul alb-albastru strâns bine la gât. E 0-0 la pauză și frigul pare că intră și mai adânc în oase.
Momentul de magie care a trezit stadionul
Repriza a doua începe sub aceleași auspicii, dar ceva se schimbă în atitudinea gazdelor. Selymeș mută inspirat. Intensitatea crește.
Minutul 78. Momentul pe care toți îl așteptau, dar puțini mai sperau să vină atât de curat. O minge recuperată la sacrificiu la mijlocul terenului ajunge în flanc. O cursă nebună, o centrare care taie respirația defensivei adverse, și mingea ajunge la omul potrivit, la locul potrivit. Șutul pleacă necruțător. Plasa se scutură, iar liniștea Copoului este spartă de un urlet colectiv de bucurie: „GOOOL POLI!”.
Nu a fost cel mai frumos gol văzut pe „Emil Alexandrescu”, dar a fost, cu siguranță, unul dintre cele mai grele. Jucătorii se îmbrățișează într-un meleu alb-albastru, conștienți că au spart lacătul.
Finalul? Un thriller cu final fericit
Dar fotbalul nu te lasă să te bucuri prea devreme. Ultimele 10 minute au transformat stadionul într-un vulcan de emoții. Chindia, rănită, s-a aruncat în atac cu disperarea echipei care nu are nimic de pierdut.
Minutul 88 a oprit inimile tuturor. O minge aruncată în careul Iașiului, o deviere nefericită și… bară! Sunetul metalic a răsunat sinistru, ca un avertisment, dar mingea a refuzat să intre. Portarul Fernandez a sărutat, probabil în gând, stâlpul porții.
Fluierul final al arbitrului Răzvan Negară a venit ca o izbăvire. Jucătorii s-au prăbușit pe gazon, epuizați. Nu a fost o victorie a talentului pur, ci una a caracterului.
Concluzia unei seri reci
La ieșirea din stadion, suporterii pleacă încălzii de rezultat. „Așa se câștigă promovarea, cu dinții strânși”, spune cineva în mulțime.
Poli Iași bifează trei puncte uriașe, urcând în clasament și demonstrând că, în Copou, indiferent de vreme sau de adversar, se moare cu ei de gât. Chindia pleacă învinsă, dar cu capul sus, după o luptă onorabilă.
