CAJVANA, Suceava – Într-o lume în care moda se schimbă de la un sezon la altul, la umbra stejarului multisecular din Cajvana, timpul pare să aibă o altă curgere. Aici, „tezaurul” nu este ascuns în seifuri bancare, ci în lăzile de zestre și în mâinile muncite ale femeilor care refuză să lase tradiția să moară. Printre ele strălucește Floarea Ilitoi, o păstrătoare a frumosului care, de o viață întreagă, transformă pânza albă în opere de artă.
O viață dedicată acului și aței
Pentru Floarea Ilitoi, cusutul nu a fost niciodată o simplă îndeletnicire casnică sau o obligație, ci un mod de a respira. A deprins taina acului încă din copilărie, când fetele din sat se întreceau în măiestrie la șezători. Astăzi, pasiunea ei a devenit un reper pentru comunitatea din Cajvana, localitate renumită pentru portul popular distinctiv și extrem de complex.
„Să coși o cămașă nu e lucru ușor. Îți trebuie răbdare de fier, ochi buni și, mai presus de toate, dragoste de Dumnezeu și de frumos. Dacă nu pui suflet, ața se încurcă și modelul nu iese,” mărturisește tanti Floarea, în timp ce degetele ei agere mânuiesc acul cu o precizie matematică.
Matematica din spatele frumosului
Ceea ce iese din mâinile Floarei Ilitoi sunt adevărate bijuterii vestimentare. Portul de Cajvana este recunoscut pentru sobrietatea și eleganța sa, dar și pentru greutatea fizică a pieselor, adesea încărcate cu mărgele și cusături dense.
Creatoarea populară nu lucrează după tipare desenate pe hârtie, ci după modele păstrate în memorie și transmise din generație în generație. Fiecare împunsătură este numărată. O greșeală de un singur fir poate compromite simetria întregii lucrări. Este o muncă de migală care poate dura luni de zile pentru o singură cămașă cu altiță sau pentru o bondiță.
Păstrătoarea identității locale
Valoarea muncii Floarei Ilitoi depășește esteticul. Ea coase identitate. Într-o perioadă în care tinerii sunt tentați de modernitate, femeia din Cajvana se asigură că nepoții și strănepoții vor avea cu ce să se îmbrace în zilele de sărbătoare, la biserică sau la horă.
„Cât mă vor ține ochii și mâinile, eu voi coase. Asta e zestra noastră. Fără port, suntem ca stejarul fără rădăcini,” spune ea cu hotărâre.
Cămășile cusute de Floarea Ilitoi au ajuns să fie purtate cu mândrie nu doar în Cajvana, ci și pe scenele festivalurilor de folclor sau în colecții private, fiind dovada vie că tezaurul Bucovinei este pe mâini bune. Prin pasiunea ei neobosită, Floarea Ilitoi rămâne un simbol al rezistenței prin cultură și un exemplu de dăruire pentru tot ce înseamnă „românesc”.
