La Iași, politica nu se mai face demult cu hărți, proiecte și ședințe, ci cu busole stricate. Într-un colț al orașului stă primarul Chirica, cu o mapă groasă sub braț și cuvântul „proiect” pe buze. În celălalt colț, PNL Iași, alergând în cerc, certându-se dacă harta e invers sau dacă nordul mai există.
Chirica vorbește despre drumuri, indicatori, avize, Guvern.
PNL Iași vorbește despre… Chirica.
Primarul vine cu varianta Uricani–Cicoarei, centură, trafic, soluții.
Liberalii locali vin cu conferința de presă: „De ce a făcut primarul ceva fără să ne întrebe?”
Și uite așa, în timp ce unii numără kilometri de asfalt, alții numără like-uri la postări supărate.
Chirica apare cu un dosar aprobat de Guvern.
PNL Iași apare cu o stare de nervi aprobată intern.
— „Nu e bine cum a făcut!” spun liberalii.
— „Dar ce ați fi făcut voi?” întreabă ieșenii.
— „Discutam!” răspunde partidul, mulțumit că a evitat orice pericol de eficiență.
Primarul e acuzat că merge înainte.
PNL Iași preferă mersul pe loc — e mai sigur, nu te duce nicăieri.
Și, ca într-un banc vechi, când orașul are nevoie de drumuri, Chirica vine cu asfalt, iar partidul vine cu comunicatul:
„Ne delimităm!”
De ce?
De muncă, probabil.
Morala pamfletului?
La Iași, primarul construiește, iar PNL Iași comentează.
Unul face politică administrativă.
Ceilalți fac administrație de Facebook.
Iar istoria locală e nemiloasă: nu ține minte cine s-a supărat mai tare,ci cine a lăsat ceva în urmă.
