Piața imobiliară din Iași a ajuns într-un punct critic, nu din cauza lipsei de cerere reale, ci din cauza refuzului dezvoltatorilor imobiliari de a accepta realitatea economică. Deși costurile de construcție pentru un apartament nou se situează, conform estimărilor din industrie, între 1.000 și 1.200 de euro/mp, aceleași locuințe sunt scoase la vânzare cu peste 2.000–2.300 euro/mp, fără justificări reale legate de calitate, infrastructură sau valoare adăugată.
Profituri umflate, rupte de realitate
Diferența dintre costul real și prețul cerut nu mai poate fi explicată prin riscuri, inflație sau „condiții de piață”. Vorbim despre marje speculative, menținute artificial într-un oraș în care:
- salariile sunt mult sub media marilor capitale europene,
- creditele sunt tot mai greu accesibile,
- iar puterea de cumpărare a populației a scăzut dramatic în ultimii ani.
Cu toate acestea, dezvoltatorii refuză să ajusteze prețurile, chiar și în condițiile în care volumul real de tranzacții este în scădere vizibilă.
O piață blocată intenționat
În mod normal, într-o economie funcțională, scăderea cererii duce la scăderea prețurilor. În Iași, acest mecanism pare suspendat. De ce?
Pentru că o parte importantă a dezvoltatorilor:
- preferă să nu vândă nimic luni sau ani, decât să accepte o scădere de preț,
- țin apartamentele „la sertar”, așteptând vremuri mai bune,
- și mențin iluzia unei piețe „stabile”, când în realitate piața este înghețată.
Aceasta nu este o piață liberă, ci una rigidizată intenționat.
Manipulare prin presă și discurs public
Un alt fenomen tot mai evident este manipularea percepției publice. Periodic apar articole „optimiste” în presa locală sau națională, care vorbesc despre:
- „cerere ridicată”,
- „interes crescut pentru locuințe”,
- „prețuri care nu vor scădea niciodată”.
Rareori aceste articole sunt susținute de date clare despre numărul real de tranzacții. În schimb, ele servesc interesului clar de a descuraja potențialii cumpărători să aștepte, împingându-i spre decizii pripite, de teamă că „vor plăti mai mult mâine”.
Este o formă de presiune psihologică, nu de informare.
Cine plătește nota?
În final, cei care pierd sunt:
- tinerii care nu mai pot cumpăra o locuință decentă,
- familiile care sunt condamnate la chirii tot mai mari,
- și orașul în ansamblu, care riscă să devină un spațiu al apartamentelor goale și al oamenilor fără acces la locuire.
Un oraș nu se dezvoltă sănătos cu blocuri scumpe și goale, ci cu locuințe accesibile și comunități stabile.
Concluzie
Piața imobiliară din Iași nu are nevoie de mai multe articole laudative și nici de promisiuni vagi. Are nevoie de:
- prețuri corelate cu realitatea economică,
- transparență,
- și acceptarea faptului că o corecție este nu doar inevitabilă, ci necesară.
Refuzul de a scădea prețurile nu este un semn de forță, ci unul de negare. Iar negarea, în economie, se plătește întotdeauna.
