Republica multitaskingului miraculos — ediția specialiștilor universali
Există în societatea noastră o specie rară și fascinantă: omul care nu are un job, nu are două, nu are trei — ci șapte. Șapte locuri de muncă. Toate respectabile. Toate bine plătite. Toate, desigur, „în slujba cetățeanului”.
În timp ce omul obișnuit abia supraviețuiește după opt ore de muncă și două ședințe online, acești supereroi administrativi reușesc performanțe greu de explicat biologic. Dimineața conduc o instituție, la prânz sunt experți într-un consiliu, după-amiaza consultanți, seara profesori, iar noaptea — probabil — salvează economia, clima și poate două galaxii mai mici.
Dar adevărata minune nu este numărul joburilor.
Este versatilitatea cosmică.
Pentru că acești specialiști nu sunt limitați de banalități precum domeniul de activitate. Nu. Ei sunt pricepuți la tot. Absolut tot. Astăzi pot avea expertiză în ginecologie, mâine în energie, poimâine în infrastructură, iar vineri — de ce nu — în aeronautică și tehnologii spațiale. Dacă îi mai lăsăm puțin, probabil vor proiecta și vremea pentru weekend.
Universitățile pierd ani întregi formând specialiști într-un singur domeniu. Dar acești oameni reușesc performanța de a acumula cunoștințe interdisciplinare într-un ritm care ar face invidios și un supercomputer.
Și atunci apare marea întrebare:
Dacă muncesc atât… de ce nu fac sesizare la inspectoratul de muncă pentru epuizare?
Omul simplu, după două ture legate, începe să uite parolele și zilele săptămânii. Dar acești titani ai fișei postului pot participa la ședințe simultan, pot semna documente în trei instituții diferite și pot avea opinii ferme despre orice — de la sistemul medical până la rachete și reactoare energetice.
Nu vedem cereri de concediu medical pentru suprasolicitare.
Nu vedem campanii pentru reducerea programului la 48 de ore pe zi.
Nu vedem nici măcar cearcăne. Doar o energie aproape suspectă și o pasiune sinceră pentru… cumul.
Inspectoratul muncii, probabil, studiază fenomenul în secret. Poate apare curând un ghid oficial:
„Cum să lucrezi în șapte domenii simultan și să rămâi proaspăt ca după concediu.”
Explicația oficială este, desigur, mereu aceeași: profesionalism, dedicare, experiență vastă.
Explicația neoficială? O știe fiecare cetățean care a stat vreodată la coadă la un ghișeu închis „pentru program intern”.
Poate într-o zi vom descoperi secretul acestor oameni — fie e vorba de clonare, fie de teleportare, fie de abilitatea rară de a semna prezența în mai multe locuri în același timp.
Până atunci, cetățeanul de rând își vede de singurul lui job, își numără zilele până la salariu și se întreabă, cu o ușoară invidie:
„Oare unde greșesc eu de nu pot fi epuizat… pe șapte salarii?”