Greva Dreptății: Togile au luat pauză de la popor

de Reporterul Care Nu Mai Crede În Justiție

România, țara unde justiția e ca wi-fi-ul: promite mult, dar funcționează doar când nu ai nevoie. Iar zilele astea, justiția a ales să… nu funcționeze deloc. Motivul? Greva judecătorilor pentru a-și apăra privilegiile. Sau, altfel spus: cum să ne facem dreptate când riscul major e să pierdem… pensia specială.

Sala de judecată: muzeu al liniștii

Tribunalele sunt pustii. Dosarele stau cuminți, ca oițe la stână, iar cetățenii își verifică ceasurile. Niciun verdict, nicio hotărâre, doar ecoul pașilor oamenilor care au venit să-și rezolve problemele. Togile, în schimb, își beau liniștite cafeaua și citesc Codul Penal ca pe manual de inspirație personală.

„Demnitate” cu pensie de 20.000 de lei

Un judecător, cu pensia deja asigurată și cu privirea pierdută printre paragrafe, ar fi declarat:

„Cum să judeci cu sufletul neliniștit? Dacă pensia mea nu crește, cum mai pot dormi noaptea?”

Așa s-a născut noua formă de eroism: greva privilegiilor. În timp ce oamenii așteaptă să li se facă dreptate, magistrații așteaptă indexarea pensiilor. Cine spune că patriotismul înseamnă sacrificiu nu a văzut niciodată o ședință de grevă la tribunal.

Poporul așteaptă, privilegiile nu

Oamenii vin cu dosare de ani de zile. Dosare de corupție, de violență, de furturi… toate stau acolo, cuminți. Justiția, însă, s-a luat liberă – probabil pentru o „reflecție morală” despre importanța confortului material. Pentru că, știm cu toții, fără pensie specială nu se poate judeca.

Epilog: Dosarul Poporului

Verdictul? Amânat.
Motivul? Greva pentru demnitate… și pensie specială.
Morala? În România, dreptatea poate aștepta, dar privilegiul? Niciodată.

Până atunci, noi, muritorii, ne mulțumim să ne uităm la tribunale ca la un spectacol absurd: o comedie în care eroii poartă togă și se luptă pentru propriul buzunar.