Republica Moldova și curajul reformei. Poate că și România are ceva de învățat

În timp ce în România discuțiile despre reforma administrativă apar la fiecare campanie electorală și dispar imediat după alegeri, Republica Moldova a început deja să facă pași concreți spre reorganizarea administrativ-teritorială și modernizarea statului. Nu perfect, nu fără rezistență, dar cu o direcție clară: mai puțină birocrație, mai multă eficiență și servicii publice adaptate secolului XXI.

Paradoxal, o țară mai mică, cu resurse limitate și cu probleme economice serioase, reușește să se miște mai rapid decât România în domenii esențiale precum digitalizarea administrației și reforma instituțională.

În ultimii ani, autoritățile de la Chișinău au început să vorbească deschis despre necesitatea reducerii fragmentării administrative. Republica Moldova are sute de primării mici, multe incapabile să se autosusțină financiar sau să ofere servicii publice decente. Ideea reorganizării teritoriale nu este una populară pentru toată lumea, dar este una necesară. Un stat modern nu poate funcționa eficient cu structuri administrative construite pentru realitățile anilor ’90.

România se află într-o situație asemănătoare. Avem comune depopulate, sate cu câteva sute de locuitori și administrații locale care consumă resurse enorme pentru rezultate minime. Cu toate acestea, orice discuție despre comasare sau reformă administrativă este tratată aproape ca un subiect interzis politic.

În schimb, Republica Moldova pare să fi înțeles ceva esențial: reforma nu mai poate fi amânată la nesfârșit.

Și mai interesant este că adevărata diferență începe să se vadă în digitalizare.

În multe situații, relația cetățeanului moldovean cu statul este deja mai simplă decât în România. Platforme digitale integrate, documente accesibile online, servicii electronice funcționale și interoperabilitate între instituții au devenit realități tot mai prezente la Chișinău.

Un exemplu important este platforma guvernamentală EVO și dezvoltarea accelerată a serviciilor electronice oferite prin infrastructura digitală a statului. În Republica Moldova, numeroase acte pot fi solicitate online fără drumuri inutile între ghișee. Semnătura electronică este utilizată pe scară largă, iar interacțiunea digitală cu administrația nu mai este o excepție.

În România, deși există progrese, cetățeanul încă se lovește frecvent de absurdități birocratice: dosare cu șină reinventate sub alte forme, instituții care nu comunică între ele și solicitări de documente pe care statul deja le are.

Este greu de explicat cum o țară care aspiră să fie lider regional în IT ajunge să aibă administrații locale unde încă se plimbă hârtii între birouri, în timp ce Republica Moldova implementează mai rapid soluții digitale coerente.

Diferența nu ține doar de bani. Ține de voință politică și de capacitatea de a accepta că statul trebuie regândit.

Desigur, Republica Moldova nu este un model perfect. Există încă probleme majore, instituții fragile și multe reforme neterminate. Dar există un lucru care începe să conteze tot mai mult: direcția în care merge.

Poate că România ar trebui să privească mai atent peste Prut. Nu cu superioritate, nu cu reflexul vechi al „fratelui mai mare”, ci cu sinceritatea de a recunoaște că uneori avem și noi de învățat.

Pentru că modernizarea unui stat nu se măsoară în discursuri patriotice sau în promisiuni electorale. Se măsoară în cât de simplă îi faci viața cetățeanului.

Iar aici, Republica Moldova începe să ofere lecții pe care România nu ar trebui să le ignore.